Modelul abordărilor de integrare a achizițiilor explicat

Ce este modelul abordărilor de integrare a achizițiilor?

Modelul Abordărilor de integrare a achizițiilor este un cadru teoretic propus de Philippe Haspeslagh și David Jemison pentru a înțelege și gestiona mai bine integrarea post-achiziție. Acest model pune accent pe capacitățile strategice și nevoia de interdependență sau autonomie în achiziții.

Modelul lui Haspeslagh și Jemison descompune procesul de integrare a achiziției în patru categorii: conservare, simbioză, deținere și absorbție.

• Abordările „absorbție” și „conservare” se așteaptă la o nevoie redusă de interdependență strategică, în timp ce „simbioza” necesită un nivel ridicat de interdependență și autonomie.
• Abordarea „holding”, pe de altă parte, presupune niveluri scăzute atât de interdependență strategică, cât și de autonomie organizațională.
• Acest cadru ajută organizațiile să ia decizii informate cu privire la achizițiile lor, maximizând astfel potențialul de integrare de succes.

Criterii pentru integrarea cu succes a unei firme dobândite

Independența strategică și autonomia organizațională sunt esențiale pentru a naviga cu succes în complexitățile fuziunilor și achizițiilor.

1) Nevoia de interdependență strategică

Independența strategică facilitează crearea de valoare, permițând fiecărei entități să-și folosească punctele forte și să-și mențină propunerile unice de vânzare.

• Acesta oferă o platformă pentru valorificarea capacităților complementare, încurajarea inovației și stimularea creșterii sinergice.
• Interdependența strategică asigură, de asemenea, că beneficiile dobândite rămân intacte, prevenind diluarea avantajului competitiv al firmei.
• Mai mult, informează nivelul de autonomie acordat firmei achiziționate, care poate avea un impact semnificativ asupra realizării beneficiilor combinate.

2) Nevoia de Autonomie Organizațională

Autonomia organizațională asigură ca beneficiile dobândite să rămână intacte, păstrând astfel însăși aspectele care au făcut ca achiziția să fie atractivă în primul rând.

• Autonomia organizațională împuternicește firma achiziționată să își mențină metoda de operare, reținând astfel atributele critice care contribuie la performanța și valoarea sa globală.
• Această autonomie facilitează transferul abilităților generale de management. Cu toate acestea, atingerea echilibrului corect al autonomiei este crucială pentru a evita izolarea firmei achiziționate sau consolidarea inovației.
• În cele din urmă, nivelul de autonomie ar trebui calibrat pentru a servi obiectivelor strategice ale fuziunii sau achiziției.

4 Abordări ale integrării achizițiilor

Pentru a păstra intacte beneficiile dobândite în cadrul unei organizații, este esențial să se integreze noua entitate în structura existentă a companiei. Acest proces este cunoscut sub numele de integrare a achizițiilor și implică combinarea diferitelor aspecte ale a două companii pentru a crea o organizație coerentă și eficientă.

Există patru abordări pentru obținerea integrării, fiecare cu propriul său set unic de beneficii și provocări. Acestea sunt:

1) Conservare

Conservarea încapsulează noțiunea de menținere a identității, valorilor și autonomiei companiei achiziționate după achiziție. Această abordare subliniază păstrarea atributelor unice și a autonomiei companiei, care au fost probabil caracteristicile care au făcut din aceasta o țintă de achiziție atractivă în primul rând. Conservarea este deosebit de benefică în următoarele circumstanțe:

• Atunci când compania achiziționată are o cultură sau un proces operațional distinct care s-a dovedit a fi de succes.
• Atunci când compania achiziționată operează pe o piață sau industrie distinctă, unde expertiza și cunoștințele sale sunt de neprețuit.
• Atunci când păstrarea autonomiei și identității companiei poate duce la o satisfacție mai mare a angajaților și la o rată de rotație mai mică, asigurând astfel funcționarea continuă și succesul companiei.

2) Simbioză

Simbioza implică un nivel mai profund de integrare între companiile dobândite și cele care achiziționează, unde acestea împărtășesc resurse, procese și cunoștințe pentru a crea beneficii reciproce. Această abordare este mai colaborativă și reciproc avantajoasă pentru ambele părți implicate. Unele beneficii potențiale ale simbiozei includ:

• Exploatarea resurselor de numerar de la compania achizitoare pentru a finanța inițiative de creștere în compania achiziționată.
• Combinând expertiza și cunoștințele ambelor companii pentru a îmbunătăți operațiunile, procesele și capacitatea generală de management.
• Transferul abilităților generale de management de la compania absorbantă la compania achiziționată, ceea ce duce la o îmbunătățire generală a performanței.

3) Deținerea

Deținerea se referă la procesul de generare a valorilor de bază prin partajarea riscurilor, împreună cu capacitatea generală de management și prin transferuri financiare. Nu vizează integrarea, deoarece există o cerință minimă de autonomie. Această abordare este adesea folosită atunci când compania achiziționată deține un set unic de active de care poate beneficia compania achizitoare, cum ar fi brevete valoroase sau tehnologie. Unele dintre beneficiile potențiale ale deținerii includ:

• Achiziționarea de noi active sau capabilități care pot fi valorificate de către compania achizitoare pentru a-și crește puterea de piață.
• Permițând companiei achiziționate să continue să funcționeze independent, beneficiind în același timp de sprijin financiar și de resurse din partea companiei achizitoare.

4) Absorbție

Absorbția implică faptul că managementul trebuie să asigure executarea cu succes a viziunii sale de achiziție. Compania achiziționată este complet integrată în operațiunile, procesele și sistemele companiei care achiziționează. Această strategie presupune prioritizarea maximizării beneficiilor achiziției, chiar dacă necesită sacrificarea unui anumit nivel de autonomie sau experimentarea unei integrări mai lente și limitate. Unele dintre beneficiile cheie ale absorbției includ:

• Potențialul de economisire a costurilor și eficiență sporită prin eliminarea concedierilor și eficientizarea proceselor în ambele companii.
• Compania achizitoare obține acces și control asupra resurselor companiei achiziționate, inclusiv tehnologie, talent și proprietate intelectuală.

Cum se utilizează modelul AIA?

Modelul AIA, sau modelul Acquisition Integration Approaches, este un instrument folosit de companii pentru a determina abordarea optimă pentru integrarea unei companii achiziționate în operațiunile lor. Acest model ia în considerare diverși factori, cum ar fi natura achiziției, scopurile și obiectivele ambelor companii și starea actuală a fiecărei organizații.

1. Identificați tipul de achiziție: Primul pas în utilizarea modelului AIA este determinarea tipului de achiziție care se face. Aceasta ar putea fi o achiziție orizontală, în care compania achizitoare și compania achiziționată sunt în aceeași industrie, sau o achiziție verticală, în care companiile operează în diferite etape ale lanțului de aprovizionare.
2. Definiți scopurile și obiectivele de integrare: În continuare, este important să definiți în mod clar scopurile și obiectivele de integrare. Acestea ar putea include maximizarea economiilor de costuri, obținerea accesului la noi piețe sau tehnologii sau creșterea puterii de piață.
3. Evaluați nivelul de autonomie necesar: Unul dintre considerentele cheie în utilizarea modelului AIA este determinarea cât de multă autonomie este esențială pentru compania achiziționată. Acest lucru va depinde de factori precum cultura și stilul de management al companiei achiziționate, precum și de nivelul de expertiză și resurse din cadrul companiei achiziționate.
4. Alegeți modelul de abordare preferat de integrare a achizițiilor: Pe baza tipului de achiziție, a obiectivelor de integrare, a obiectivelor și a nivelului de autonomie necesar, companiile pot alege dintre diverse abordări predefinite de integrare a achizițiilor. Acestea includ conservarea, simbioza, deținerea și absorbția. Fiecare abordare are beneficiile și dezavantajele sale, iar alegerea va depinde de nevoile specifice ale companiilor implicate.
5. Implementați abordarea aleasă: odată ce abordarea de integrare preferată este selectată, este timpul să o implementați. Aceasta presupune coordonarea cu diverse departamente și echipe din cadrul ambelor companii pentru a asigura o tranziție lină și o integrare eficientă a operațiunilor.
6. Monitorizarea și ajustarea procesului de integrare post-achiziție: Pasul final este monitorizarea și evaluarea continuă a eficacității abordării alese. Aceasta va implica efectuarea oricăror ajustări necesare, precum și identificarea și abordarea oricăror probleme potențiale care pot apărea în timpul procesului de integrare.

Concluzie!

Dacă procesul de integrare a achizițiilor este condus strategic și atent, acesta poate asigura în mod semnificativ o putere de piață și o competitivitate mai mari.

Selecția atentă a unei abordări optime de integrare, cunoașterea nivelului de autonomie esențial pentru compania achiziționată și transferul eficient de abilități de management general pot contribui la obținerea tuturor beneficiilor dintr-un proces de achiziție la scară largă.

Întrebări frecvente

1) Care sunt abordările de achiziție?

Există patru abordări principale ale integrării achiziției: abordarea conservării, abordarea simbiozei, abordarea deținerii și abordarea absorbției.

2) Care este diferența dintre abordările de integrare?

Principala diferență între abordările de integrare constă în gradul de autonomie acordat companiei achiziționate. Abordarea de conservare permite o mai mare autonomie, în timp ce abordarea de absorbție implică asimilarea completă în operațiunile companiei cumpărătoare.

3) Ce factori ar trebui luați în considerare atunci când alegeți o abordare de integrare?

Unii dintre factorii cheie de luat în considerare atunci când alegeți o abordare de integrare includ cultura și valorile fiecărei companii, nivelul de compatibilitate dintre operațiunile și sistemele acestora și obiectivele și strategia generale din spatele achiziției.

4) Cum poate contribui transferul eficient de abilități de management general la integrarea de succes?

Transferul eficient al abilităților de management general implică schimbul de idei, cunoștințe și abilități între companiile achiziționate și cele dobândite. Acest lucru poate ajuta la alinierea operațiunilor lor și la îmbunătățirea performanței generale, ceea ce duce la un proces de integrare mai reușit.

5) Cum afectează abordarea integrării achizițiilor moralul angajaților?

Moralul angajaților poate fi afectat de abordarea de integrare aleasă. Abordarea de conservare poate păstra un sentiment de independență pentru angajați, dar ar putea duce la incertitudine și nesiguranță a locului de muncă. Abordarea de absorbție poate provoca rezistență și resentimente din partea angajaților, dar ar putea oferi și oportunități de creștere și dezvoltare.