Teoria psihologică a antreprenoriatului

Teoria psihologică a antreprenoriatului este un concept care încearcă să explice dinamica din spatele antreprenoriatului de succes și a procesului antreprenorial. Se concentrează pe înțelegerea personalității antreprenoriale și a modului în care aceasta se leagă de teoria economică, etica de afaceri și de proprietate, educația antreprenorială și practica antreprenorială.

Modelul psihologic al antreprenoriatului analizează și efectele pe care antreprenoriatul le poate avea asupra creșterii economice și dezvoltării sociale. Privind aspecte psihologice precum motivația, comportamentul de asumare a riscurilor, autoeficacitatea, creativitatea, inovația și luarea deciziilor, Teoriile psihologice ale antreprenoriatului oferă o înțelegere aprofundată a factorilor care contribuie la succesul antreprenorial.

Ce este teoria psihologică a antreprenoriatului?

Teoria psihologică a antreprenoriatului este o formă de dezvoltare economică și socială care vede activitățile antreprenoriale ca fiind motivate în mare parte de factori psihologici, cum ar fi trăsăturile de personalitate sau alte motivații interne. Acesta afirmă că comportamentul antreprenorial este influențat semnificativ de factorii psihologici ai unui individ. Factorii psihologici includ, dar nu se limitează la, atitudinile, convingerile și motivațiile unei persoane.

Acești factori psihologici modelează modul în care un individ percepe oportunitățile de dezvoltare economică și socială prin activități antreprenoriale și disponibilitatea corespunzătoare de a-și asuma riscuri asociate cu astfel de activități. Teoria psihologică mai susține că credințele religioase, diferențele generaționale și dinamica sociologică modelează toate atitudinile antreprenoriale ale unui individ și sunt un factor major în motivarea comportamentului antreprenorial al acestuia.

Tipuri de teorii psihologice ale antreprenoriatului

1. Teoria auto-eficacității

Această teorie examinează îndeaproape modul în care mentalitatea unui individ îi afectează capacitatea de a atinge un obiectiv și merge mai departe în explorarea formării acestei atitudini. Această teorie implică faptul că convingerile unei persoane despre capacitatea sa de a finaliza o sarcină sau un proiect sunt forța motrice din spatele comportamentului antreprenorial.

2. Teoria locului controlului

Această ipoteză evaluează gradul de conștientizare de către o persoană a circumstanțelor sale și implică faptul că cei cu un simț intern de control sunt corelați cu obiectivele antreprenoriale. Această teorie afirmă că percepția unui individ asupra capacității sale interne de a-și controla rezultatele va avea un efect direct asupra atitudinii sale față de activitățile antreprenoriale.

3. Teoria auto-concurenței

Acest concept indică faptul că indivizii au un impuls intrinsec de a se îmbunătăți și de a-și depăși versiunile anterioare. Nevoia de a fi mai bun decât înainte sau „auto-concurența” poate fi o forță motrice în comportamentul antreprenorial.

4. Teoria toleranței la ambiguitate

Această teorie sugerează că cei care pot tolera mai bine incertitudinea vor avea un succes mai mare în medii turbulente sau imprevizibile. Acest lucru poate fi benefic în eforturile antreprenoriale, atunci când este posibil să nu existe o cale clară sau o înțelegere a rezultatului.

5. Teoria pasiunii

Această teorie luminează diferitele surse de entuziasm și impulsuri care îi motivează pe antreprenori. Teoria pasiunii psihologice subliniază nevoia ca un individ să fie pasionat de un proiect pentru ca acesta să fie finalizat cu succes.

6. Teoria impulsivității

Ca antreprenor, vor fi momente când va trebui să acționezi cu impulsivitate din cauza incertitudinii și imediatei condițiilor pieței. Teoriile psihologice ale antreprenoriatului implică faptul că indivizii trebuie să fie dispuși să-și asume riscuri calculate și să acționeze rapid pentru a avea cele mai bune șanse de succes.

7. Teoria dezagreabilității

Teoria dezagreabilității a fost întotdeauna o sursă de dispută, deoarece pictează imaginea unui antreprenor ca pe cineva care este încăpățânat și în mod deliberat necooperant. Modelul psihologic al antreprenoriatului nu sugerează că antreprenorii trebuie să fie neplăcut, ci mai degrabă să aibă capacitatea de a recunoaște atunci când există o divergență de opinii și de a-și menține locul atunci când este necesar.

8. Teoria comportamentului planificat

Conform acestei teorii, cea mai puternică forță de influență a acțiunilor unei persoane sunt intențiile din spatele lor. Teoria psihologică sugerează că intențiile unui individ sunt cel mai important factor atunci când vine vorba de înțelegerea și prezicerea comportamentului său, inclusiv comportamentul antreprenorial.

9. Teoria atribuirii

Noțiunea acestei teorii este că oamenii ar fi inspirați să caute motivele din spatele triumfurilor și înfrângerilor lor, precum și acțiunilor altor indivizi. Teoriile psihologice ale antreprenoriatului implică faptul că antreprenorii trebuie să fie capabili să-și atribuie cu acuratețe succesele și eșecurile de a lua decizii informate.

10. Teoria alertei

Mulți autori se bazează pe această teorie atunci când discută despre rolul economic al antreprenorilor în lucrările lor. Teoria psihologică susține că antreprenorii trebuie să fie capabili să identifice, să evalueze și să profite rapid de oportunități pentru a reuși.

11. Teoria Hubris

Această teorie postulează că antreprenorii au un nivel mai ridicat de încredere, permițându-le să fie mai rezistenți atunci când își execută ideile și să se simtă mai puțin vulnerabili. Teoria psihologică sugerează că indivizii trebuie să aibă încredere în capacitățile și viziunea lor pentru a avea succes.

12. Teoria motivației pentru realizare

Acest concept susține că antreprenorii sunt propulsați de o ambiție arzătoare de succes. Teoria psihologică subliniază faptul că indivizii trebuie să aibă o dorință puternică de a-și atinge obiectivele pentru a depăși orice obstacole cu care se pot confrunta.

13. Teoria justiției procesuale

Conform teoriei justiției procesuale, antreprenorii se asigură că procesele lor de luare a deciziilor sunt conduse corect. Teoria psihologică sugerează că antreprenorii trebuie să ia în considerare corectitudinea și echitatea pentru a se asigura că afacerile lor au succes.

14. Teoria focalizării reglementării

Această teorie explică faptul că indivizii pot trece între două stări: un focus de promovare și un focus de prevenire. Aceste perspective au ambele avantaje unice în diverse contexte. Teoria psihologică sugerează că focalizarea pe promovare poate ajuta un individ să profite de oportunități, în timp ce focalizarea pe prevenire poate ajuta la atenuarea riscurilor.

15. Teoria așteptării

Această teorie presupune că, atunci când o persoană apreciază potențialele profituri, crede cu fermitate că este capabil să lanseze o afacere și are încredere că va avea succes - va avea toată motivația necesară pentru a urma antreprenoriatul. Teoria psihologică sugerează că indivizii trebuie să aibă o credință puternică în ei înșiși și în proiectul lor pentru a se simți suficient de motivați pentru a face pașii necesari.

Atributele psihologice ale antreprenorilor de succes

Teoriile trăsăturilor psihologice ale antreprenoriatului sugerează că antreprenorii posedă caracteristici unice atitudinii și psihologice care îi deosebesc de non-antreprenori, precum și de cei care nu au succes în activitățile lor antreprenoriale.

1. Nevoia de realizare

Această teorie sugerează că oamenii se străduiesc pentru realizarea personală pentru a-și satisface sentimentul interior de realizare. Nevoia de realizare și putere a modelului McClelland, 1961, implică faptul că antreprenorii au o dorință puternică de a reuși și sunt dispuși să-și asume riscuri pentru a face acest lucru.

Unele dintre criticile la adresa acestei teorii (n-ach) includ faptul că nu ia în considerare alte aspecte ale unui individ, cum ar fi nivelul de experiență și rețeaua acestuia. Acest fenomen nu este limitat doar la oamenii de afaceri; indivizi din toate categoriile sociale au demonstrat un comportament similar.

2. Locus de control

Conform acestei teorii, toți avem o anumită convingere că destinul nostru este fie în propriile noastre mâini, fie în ale altcuiva. Gradul nostru de control poate fi din surse interne sau externe.

Internalistii cred ca oricare ar fi rezultatul, pozitiv sau negativ, este o reflectare a eforturilor lor. Externaliștii insistă cu insistență că viața lor este determinată de forțe externe, indiferent dacă rezultatul este pozitiv sau negativ.

În consecință, teoria propune că practicile de afaceri conduse intern au mai mult succes decât cele cu un accent pe exterior.

Această ipoteză susține n-ach, sugerând că elementele interne sunt mai orientate către obiective decât cele externe. Unele dintre critici sugerează, de asemenea, că există oameni care conduc pe plan intern fără a conduce afaceri, precum președinții sau preoții, conceptul de leadership intern este o practică care poate fi întâlnită în multe organizații.

3. Psihodinamic

Acest model propune că indivizii care posedă anumite atribute, cum ar fi ambiția, dominația și creativitatea au mai multe șanse de a avea succes în afaceri.

Kets de Vries a propus că oamenii care lucrează pe cont propriu și care au succes au experimentat de obicei o „copilărie tulbure” cu sentimente de nesiguranță, abuz, stima de sine scăzută și lipsă de încredere. Se crede că creșterea într-un astfel de mediu poate da naștere la dorințe reprimate de putere asupra celor care dețineau anterior controlul.

Aceste dorințe se manifestă apoi prin eforturi antreprenoriale. Teoria sugerează, de asemenea, că antreprenorii au o capacitate mai mare de a-și asuma riscuri, deoarece pot fi mai obișnuiți să-și asume riscuri ca mijloc de auto-exprimare.

4. Înclinație la asumarea riscurilor

În cele din urmă, tendința de a asuma riscuri este o trăsătură importantă a antreprenorilor de succes. Această trăsătură sugerează că indivizii care sunt dispuși să-și asume riscuri și să se aventureze în necunoscut, pentru a profita de pe urma eforturilor lor, au mai multe șanse să aibă succes.

Această atitudine de asumare a riscurilor este esențială, deoarece le permite antreprenorilor să exploreze noi posibilități și să depășească limitele industriilor lor.

Acest principiu subliniază importanța asumării riscurilor în ceea ce privește munca independentă. Cei care sunt mai dispuși să-și asume riscuri și să depășească limitele au o șansă mai mare de a deveni șeful lor decât cei care nu acceptă astfel de șanse.

Critica acestei teorii sugerează că asumarea riscurilor nu este singurul factor care duce la succes; alți factori importanți, cum ar fi auto-motivarea, perseverența și creativitatea sunt de asemenea importanți.

Cum atributele psihologice asigură succesul antreprenorial?

Teoria psihologică afirmă că atributele psihologice ale unui individ diferențiază antreprenorii de non-antreprenori. Calități psihologice precum asumarea riscurilor, neînfricarea, deschiderea la minte și nivelurile ridicate de încredere în sine sunt considerate a fi esențiale pentru succesul antreprenorial.

Cercetările psihologice indică faptul că cei care posedă astfel de calități au mai multe șanse să își asume riscurile necesare asociate cu antreprenoriatul și să urmeze o afacere în ciuda potențialelor capcane.

Stimulentele economice joacă, de asemenea, un rol important în încurajarea indivizilor să devină antreprenori. Programele guvernamentale, cum ar fi stimulentele fiscale, granturile și împrumuturile, pot oferi resursele necesare potențialilor antreprenori pentru a face saltul de credință.

Din punct de vedere economic, antreprenorii de generație au, de obicei, resurse insuficiente și ar putea să nu aibă acces la formele tradiționale de finanțare. Prin urmare, atributele psihologice îi diferențiază pe antreprenori și devin și mai importante pentru ca aceștia să își înțeleagă piața țintă și să dezvolte o afacere de succes.

Teoria psihologică vs teoria sociologică a procesului antreprenorial

Teoria psihologică se concentrează pe calitățile și comportamentul antreprenorilor de succes, în timp ce teoria sociologică se uită la modul în care factorii economici afectează dezvoltarea antreprenoriatului. Ambele au meritele lor și pot oferi o perspectivă asupra acestui domeniu complex, dar pentru a înțelege cu adevărat succesul antreprenorial, aveți nevoie de o combinație a ambelor teorii.

Teoria psihologică adoptă o abordare mai individualistă, care se concentrează în jurul trăsăturilor personale ale antreprenorilor de succes - cum ar fi ambiția, capacitatea de asumare a riscurilor, creativitatea, autoeficacitatea etc. - și sugerează că aceste calități sunt cheia în crearea unei afaceri de succes. Această teorie sugerează, de asemenea, că personalitatea unui antreprenor este modelată de propriile experiențe și mediu unic.

Teoria sociologică se uită la forțele economice mai largi care influențează dezvoltarea eforturilor antreprenoriale. Ea ia în considerare factori precum condițiile pieței, barierele de reglementare, accesul la capital etc., care toți pot avea un impact asupra succesului sau eșecului unei afaceri. Această teorie sugerează că, dacă există mediul potrivit, atunci orice antreprenor cu calitățile și comportamentul potrivit poate avea succes.

În cele din urmă, este important să luăm în considerare atât teoriile psihologice, cât și cele sociologice atunci când încercăm să înțelegem de ce unii antreprenori au mai mult succes decât alții. Trăsăturile psihologice și comportamentul pot fi necesare pentru succes, dar nu garantează nimic decât dacă există și un mediu de susținere.

Înțelegerea modului în care ambele piese se potrivesc împreună vă va ajuta să dezvoltați strategii mai bune pentru eforturile dvs. antreprenoriale. A ști cum să accesezi resursele potrivite, să creezi o rețea de susținere și să înțelegi ce factori te vor ajuta să reușești este cheia oricărui antreprenor aspirant. Având în vedere ambele teorii, succesul este mai la îndemână.

Concluzie!

În concluzie, Teoria Psihologică este o abordare importantă și utilă pentru ca antreprenori să-și înțeleagă motivația și comportamentul. Îi ajută să identifice trăsăturile și atributele psihologice cheie care pot influența succesul în antreprenoriat, cum ar fi asumarea de riscuri, creativitatea, rezolvarea problemelor și abilitățile de comunicare.

Înțelegând aceste trăsături, antreprenorii pot dezvolta strategii pentru a-și maximiza potențialul de succes. În plus, utilizarea teoriei pentru a recunoaște potențialele provocări și oportunități poate ajuta antreprenorii să ia decizii mai informate și să-și atingă obiectivele.

În cele din urmă, este un instrument valoros pentru orice antreprenor care dorește să-și atingă adevăratul potențial antreprenorial. Prin aplicarea acestor cunoștințe, antreprenorii vor fi mai apți pentru a face față provocărilor care vin odată cu începerea și conducerea unei afaceri.

Dacă ești un antreprenor aspirant, vrem să-ți dorim mult succes în călătoria ta. Teoria psihologică poate fi un instrument de neprețuit care te ajută să te înțelegi pe tine însuți și să-ți construiești abilitățile necesare pentru succesul în antreprenoriat. Cu mentalitatea, dedicarea și cunoștințele potrivite, poți să-ți atingi adevăratul potențial și să obții succes.

Ți-a plăcut această postare? Consultați seria completă despre Business