Teoria sociologică a antreprenoriatului

Sociologii au propus o varietate de teorii pentru a explica antreprenoriatul și impactul acestuia asupra dezvoltării economice. Se crede că factorii sociologici, cum ar fi valorile culturale, valorile etice, credințele religioase și alți factori sociologici, influențează puternic dezvoltarea antreprenoriatului.

Sociologii au cercetat, de asemenea, modul în care diferitele tipuri de antreprenori pot reacționa diferit la diferite situații, influențând astfel dezvoltarea antreprenoriatului. Sociologii consideră că înțelegerea acestor factori poate ajuta antreprenorii să-și evalueze propriile situații și să creeze activități antreprenoriale de succes.

Ce este teoria sociologică a antreprenoriatului?

Teoria sociologică a antreprenoriatului este studiul modului în care oamenii, grupurile și organizațiile se reunesc pentru a identifica și profita de oportunitățile de a începe noi afaceri sau întreprinderi.

Sociologii au identificat o serie de factori care influențează formarea și succesul activităților antreprenoriale, inclusiv atitudinile față de asumarea riscurilor, nivelurile de capital social, accesul la resurse și accesul la capital.

Cercetarea în domeniul antreprenoriatului sociologic sugerează că antreprenorii trebuie să fie conștienți de acești factori pentru a avea succes. Sociologii au analizat, de asemenea, modul în care atitudinile antreprenoriale, cum ar fi asumarea riscurilor și ambiția, pot influența succesul întreprinderilor antreprenoriale.

Tipuri de teorii sociologice ale conceptelor antreprenoriale

A. Abordarea clasică a antreprenoriatului

Teoria schimbării sociale a lui Max Weber

Max Weber, un sociolog german care a trăit la începutul anilor 1900, a propus că credințele și atitudinile etice din cadrul unei anumite comunități determină activitatea sa antreprenorială. El a mai sugerat că religia joacă un rol esențial în antreprenoriat.

Weber susține că valorile etice moștenite de la comunitatea unei persoane pot avea un impact semnificativ asupra interesului acestora față de anumite activități economice. Având în vedere această idee, devine clar cât de integrală este religia pentru a determina deciziile financiare ale cuiva.

Unele dintre exemplele pe care le-a folosit Weber pentru a-și ilustra teoria includ etica protestantă și impactul acesteia asupra dezvoltării economice în Europa. Weber a susținut că valorile religioase au influențat dezvoltarea de noi practici de afaceri, care apoi duc la creșterea economică.

Etica protestantă și spiritul capitalismului de Max Weber explică faptul că religii precum hinduismul și budismul nu pun un accent deosebit pe bunurile materiale, determinând, în consecință, membrii lor să se ferească de activitățile capitaliste. Acesta este un factor major care a cauzat ascensiunea capitalismului nord-european datorită adoptării unei etici a muncii similare cu protestantismul.

Succesul economic al Americii a fost puternic influențat de imigranții protestanți din Europa (Gurtler, 2018), sugerând că religia poate avea un efect profund asupra deciziilor financiare.

În anii 1980, Japonia a cunoscut o creștere economică remarcabilă pe care mulți o atribuie rădăcinilor sale șintoiste (Gurtler, 2018). În plus, una dintre cele mai vechi și de succes societăți capitaliste din istorie este Anglia – care urmează în mod predominant protestantismul – și se știe că preia controlul asupra diferitelor alte națiuni.

Teoria capitalismului a lui Karl Marx

Marx l-a distins pe antreprenor ca pe un capitalist bogat care dobândește bani și profită de muncitori prin mijloace economice. El a susținut că, deși antreprenorii caută să maximizeze profiturile, ei nu au dreptul la nicio valoare suplimentară creată în proces, deoarece aceasta este generată de angajații lor exploatați din clasa muncitoare (Tsaliki, 2006).

Criticând sistemul capitalist, Marx îi demonizează din neatenție pe cei care se percep ca antreprenori. Teoria lui pune în lumină de ce nenumărate companii antreprenoriale apar în întreaga lume și oferă o înțelegere mai profundă a forței lor motrice.

Oamenii doresc să lucreze într-un domeniu de care sunt pasionați și nu vor să le fie luat controlul de către cei care ar culege roadele muncii altuia.

Mark Zuckerberg, CEO al Facebook, a declarat ferm că, dacă nu ar avea controlul total asupra companiei pe care a fondat-o, atunci ar fi inevitabil să fie demis. El nu a acceptat oferta Yahoo din 2006 de a-și achiziționa afacerea, deoarece aceasta însemna renunțarea la autoritate - ceva care era exclus, deoarece a lucra la un loc de muncă de 9-5 cu salarii fixe este inimaginabil de plictisitor pentru el (CNBC 2019).

În ultima jumătate de deceniu, India a înregistrat o creștere incredibilă a startup-urilor, lăudându-se cu 14.000 de noi afaceri și devenind al treilea ca mărime peisaj de startup-uri după America și China (The Economic Times 2022). Studenții indieni aleg să urmeze antreprenoriatul în detrimentul unui loc de muncă mai tradițional de 9-5 din cauza dorinței de o mai mare autonomie.

B. Abordarea modernă a antreprenoriatului

Teoria conducerii lui Hoselitz

Spre deosebire de perspectiva marxistă, Hoselitz subliniază puternic că tehnicile de management și leadership sunt mai esențiale decât maximizarea profitului în antreprenoriat. El sugerează că controlul și îndrumarea ar trebui să aibă prioritate față de alte obiective atunci când vine vorba de operațiunile întreprinderii.

Cercetările lui Hoselitz indică faptul că mulți antreprenori provin dintr-o anumită clasă socială, adesea una cu avantaje ale bogăției și puterii moștenite. În consecință, acest grup privilegiat este predispus să primească o pregătire adecvată pentru dezvoltarea abilităților de conducere. Prin urmare, așa cum subliniază Hoselitz, factorii socio-culturali, cum ar fi statutul economic sau comunitatea, joacă un rol indispensabil în înțelegerea cât de probabil este ca indivizii să devină antreprenori.

Potrivit lui Hoselitz, grupurile minoritare pot înflori în scenarii imprevizibile și pot deveni antreprenori de succes. Aceasta explică de ce comunitățile de chinezi din Africa de Sud sau indieni care trăiesc în Orientul Mijlociu s-au dovedit a fi grupuri de oameni de afaceri talentați (Lounsbury & Glynn, 2001).

StarTribune (2005) a raportat că oamenii gujarati sunt acum responsabili pentru 30% din industria hotelieră și motelurilor din America.

Teoria nevoii de realizare a lui Mccleland:

Teoria lui David Mccleland evidențiază modul în care forțele psihologice influențează comportamentul economic. El susține că antreprenoriatul este condus de anumite nevoi înnăscute și acestea vor decide în cele din urmă cantitatea de activitate antreprenorială întreprinsă de un anumit individ.

Realizarea, puterea și afilierea sunt cele trei nevoi de bază care conduc motivația unui individ. Oamenii care au o nevoie puternică de realizare caută obiective dificile și în cele din urmă apelează la sarcini antreprenoriale mai mult decât cei cu un nivel moderat sau scăzut de motivație.

Cei care tânjesc la control și putere, precum și cei care doresc să construiască relații cu ceilalți în timp ce obțin recunoaștere sunt probabil înclinați să devină antreprenori de succes. Cu ambiția și impulsul lor de a obține acceptarea socială, acești indivizi vor fi fără îndoială viitori lideri în lumea afacerilor.

Steve Jobs, renumitul CEO al Apple Inc., a avut o dorință nesățioasă de realizare. Așa era ambiția lui, încât a urmărit perfecțiunea până la extrem (Murphy Jr, 2019). Alți antreprenori de succes, cum ar fi Falguni Nayak și Jeff Bezos, subliniază adesea cât de cruciale sunt ambiția și pasiunea în antreprenoriat.

Teoria culturală a antreprenoriatului a lui Cochran

Thomas Cochran a accentuat puterea valorilor culturale atât în ​​atitudinea oamenilor de afaceri, cât și a investitorilor. El a explicat că antreprenorii sunt influențați în mod semnificativ de viziunea culturii lor asupra anumitor aspecte asociate cu antreprenoriatul, cum ar fi atitudinea de asumare a riscurilor sau dificultatea de avansare în carieră.

Comunitatea Parsi, care este o mică minoritate în India, a avut un impact enorm asupra afacerilor și start-up-urilor din țară. În contrast puternic cu culturile colectiviste, societățile individualiste precum cele văzute în lumea occidentală tind să prețuiască creativitatea și antreprenoriatul.

Ca atare, există mult mai multă activitate antreprenorială în America de Nord și Europa, datorită accentului continuu pe autonomie și realizare personală.

Teoria inovației lui Schumpeter

În 1991, Schumpeter a proclamat că antreprenoriatul este condus de gândire creativă și inovație. El a susținut că reînnoirea proceselor tradiționale legate de produse și servicii este punctul culminant al activității antreprenoriale.

În consecință, el a declarat că debutul de bunuri noi, tehnici proaspete de producție, achiziții ingenioase, piețe noi și structuri organizaționale îmbunătățite ar declanșa o mare creștere a activităților antreprenoriale.

Acest concept stabilește principiul că concurența în cadrul unei piețe va aduce la iveală inovație, conducând în consecință la activitate antreprenorială. Nenumărate exemple ilustrează această idee: succesul extraordinar al Reliance Jio este o dovadă a unui astfel de exemplu – au revoluționat conectivitatea la internet în India, oferind prețuri remarcabil de mici pentru conexiunile de mare viteză.

Rivalitatea intensă dintre furnizorii de telecomunicații a declanșat dezvoltarea unor planuri de date neconvenționale și imaginative în India. Creșterea rapidă a Reliance Jio i-a adus o poziție de rețea mobilă cu cea mai rapidă creștere din lume, totul datorită strategiilor sale revoluționare care au depășit concurența.

Teoria schimbării sociale a lui EE Hagen

Teoria revoluționară a schimbării sociale a lui EE Hagen descrie modul în care indivizii își pot modifica statutul perceput în societate și, în consecință, câștigă respectul pe care îl merită.

La baza acestui concept sociologic se află ideea că, atunci când oamenii nu se simt respectați, ei vor găsi adesea modalități creative de a-și restabili statutul social și de a-și revendica respectul. Intenția este de a se ridica din orice poziție percepută cu statut scăzut.

Îndemnul de a modifica ordinea socială existentă se poate manifesta ca înclinația individului către antreprenoriat. Când cineva își pierde statutul social binemeritat în fața altuia care a devenit brusc superior, poate fi o experiență copleșitoare. Această nouă putere aduce un imens respect și admirație din partea semenilor, creând o situație dificilă pentru cei al căror statut este acum inferior.

Când valorile și statutul unui individ sunt disprețuite pe nedrept de cineva cu o autoritate superioară, atunci a avut loc defăimarea. Atunci când ordinea socială existentă se transmută într-una nouă, poate fi dificil pentru un individ să accepte și să se adapteze la statutul său nou dobândit (Hagen, 1963).

Conform teoriei, părăsirea rangului social poate fi un catalizator pentru obținerea de caracteristici antreprenoriale care îi permit unui individ să devină antreprenor (Hagen, 1963; Lehmann 2010). Acest lucru sugerează că retragerea din statutul lor actual este adesea ceea ce îi motivează pe oameni să devină antreprenori.

Teoria lui Frank Young

Conceptul revoluționar al antreprenoriatului al lui Frank Young se deosebește de alte teorii datorită refuzului său de a subscrie la noțiunea că trăsăturile și convingerile individuale joacă un rol în succesul antreprenorial.

Nee și Young (1991) și Pawar (2013) propun că calitățile la nivel individual sunt insuficiente pentru promovarea tendințelor antreprenoriale. În schimb, este crucial să înțelegem întreaga constelație de caracteristici necesare atunci când căutați antreprenori de succes.

Conform celor mai recente teorii sociologice ale antreprenoriatului, recunoașterea grupurilor de calități antreprenoriale poate fi o forță motrice care motivează un individ spre succes. Prin atingerea acestor obiective de credibilitate și construirea reputației lor profesionale ca antreprenor, ei vor avea probabil succes în acest domeniu.

Cu toate acestea, teoria subliniază că trăsăturile antreprenoriale la nivel individual nu trebuie trecute cu vederea, iar modelele la nivel de grup ar trebui să aibă prioritate dacă se dorește a fi cultivate calități antreprenoriale eficiente (Pawar, 2013). Acest lucru implică faptul că un colectiv de indivizi are mai multe șanse de a atinge succesul ca antreprenori decât cei care operează individual.

Rolul sociologiei și antreprenoriatului în creșterea economică

Sociologia și antreprenoriatul sunt două forțe puternice care pot ajuta la stimularea creșterii. Teoriile sociologice pot oferi perspective asupra procesului antreprenorial, instituțiilor sociale și dezvoltării regionale.

Perspectivele sociologice asupra antreprenoriatului explorează de ce anumiți oameni devin antreprenori și modul în care interacționează cu contextul lor social. Această teorie explică motivațiile din spatele demarării afacerilor, precum și trăsăturile antreprenorilor de succes. Analiza sociologică poate oferi, de asemenea, perspective asupra dinamicii echipelor antreprenoriale și a formelor organizaționale pe care le iau afacerile în plină expansiune.

Mai mult, cercetările au arătat că antreprenorii imigranți joacă adesea un rol cheie în creștere prin crearea de noi produse și servicii inovatoare. Sociologia ne poate ajuta să înțelegem motivațiile din spatele acestor decizii și modul în care acestea contribuie la dezvoltarea regională.

În cele din urmă, comportamentul antreprenorial social este o componentă importantă a creșterii economice. Sociologia ne poate ajuta să identificăm indivizi și organizații care lucrează pentru a rezolva problemele sociale prin modele de afaceri inovatoare. Înțelegând rolul sociologiei în creștere, putem sprijini mai bine antreprenorii și inițiativele lor de a îmbunătăți societatea noastră.

Obținând o perspectivă asupra relației dintre sociologie și teoriile antreprenoriale, putem crea o atmosferă care să motiveze conceptele creative de afaceri, să susțină persoanele care își asumă riscuri și să promoveze creșterea durabilă. Înțelegând teoriile sociologice, putem înțelege de ce indivizii decid să devină antreprenori, precum și cum colaborează echipele antreprenoriale pentru a crea afaceri de succes.

Concluzie!

Teoriile sociologice ale antreprenoriatului sunt un instrument puternic care îi poate ajuta pe antreprenori să înțeleagă dinamica socială a afacerilor lor. Le permite să identifice zonele potențiale de îmbunătățire și le permite să creeze noi strategii care să-și valorifice resursele existente mai eficient.

Înțelegând impactul culturii, rețelelor și structurilor organizaționale asupra operațiunilor lor, antreprenorii sunt mai bine pregătiți pentru a crea valoare pentru clienții, partenerii și angajații lor.

Teoriile sociologice ale antreprenoriatului pot ajuta antreprenorii să se dezvolte și să reușească într-un mediu în continuă schimbare, în care trebuie să se adapteze în mod constant la noile provocări. Cu cunoștințele și abilitățile potrivite, antreprenorii au potențialul de a crea un avantaj competitiv care le va permite să iasă în evidență față de concurenții lor.

În cele din urmă, Teoriile sociologice ale antreprenoriatului oferă antreprenorilor instrumentele necesare pentru a construi o afacere de succes și durabilă. Prin valorificarea resurselor existente, prin înțelegerea dinamicii sociale a afacerii lor și prin crearea de noi strategii, antreprenorii pot crea valoare pentru toate părțile interesate.

Ce crezi? Teoriile sociologice ale antreprenoriatului sunt ceva care te-ar putea ajuta în călătoria ta ca antreprenor? Ne-ar plăcea să vă auzim gândurile!

Ți-a plăcut această postare? Consultați seria completă despre Business