Teorii ale antreprenoriatului

Teoriile antreprenoriale sunt o parte importantă a înțelegerii comportamentului antreprenorilor. Aceste teorii oferă o perspectivă valoroasă asupra motivațiilor, strategiilor și obiectivelor care conduc activitatea antreprenorială.

Antreprenorii aspiranți au nevoie de o mai bună înțelegere a domeniului, așa că experții au formulat diverse teorii pentru a explica de ce antreprenorii acționează și gândesc în anumite moduri. Aceste teorii investighează, de asemenea, trăsăturile individuale și factorii de mediu care le afectează deciziile. Examinând aceste probleme mai îndeaproape, putem oferi viitorilor proprietari de afaceri cunoștințe despre cum să obțină cel mai bine succesul în eforturile lor.

Deci, să aruncăm o privire asupra unora dintre teoriile care ne modelează înțelegerea despre antreprenori

Teorii ale antreprenoriatului

1. Teoria antreprenoriatului economic

Pepuek și Cassis propun că fiecare societate este motivată în mod inerent de câștiguri economice sau de o creștere a venitului real, care provine dintr-o impulsie fiziologică.

Mai mult, el a afirmat că stimulentele monetare sunt tot ceea ce este necesar pentru a stimula antreprenoriatul industrial individual. Cu toate acestea, dacă răspunsul unui antreprenor rămâne inadecvat în ciuda acestui argument, acesta poate fi atribuit diferitelor tipuri de defecte ale pieței și potențialelor sugestii de politică.

Înrădăcinați în cunoașterea faptului că motivațiile economice sunt vitale pentru dezvoltarea antreprenorială, oamenii caută să profite de orice oportunități economice disponibile în cadrul economiei și pieței actuale. Teoria economică subliniază de ce astfel de indivizi intră în domenii industriale cu misiunea de utilizare maximă.

2. Teoria antreprenoriatului sociologic

Max Weber a fost inițiatorul acestui concept, sugerând că antreprenorii apar și se dezvoltă ca rezultat direct al standardelor etice găsite în mediul lor. Pentru prima dată, el a proclamat că valorile societale joacă un rol esențial în cultivarea proprietarilor de afaceri eficienți.

El crede că religia pe care o practică o persoană, combinată cu valorile și credințele asociate, are un rol influent în viața lor de afaceri. Aceasta variază de la ocupație la entuziasm antreprenorial și niveluri de energie.

El a asociat dezvoltarea antreprenoriatului cu proteine ​​(o denominație a creștinismului care nu este de acord cu autoritatea papei) și cu numeroase secte spirituale.

El a observat că acele grupuri religioase care acordă prioritate capitalismului, materialismului și maximizării monedei s-au dezvoltat în antreprenori prosperi, au acumulat bogății imense, au îmbrățișat tehnologia de ultimă oră, au extins investițiile de capital și au promovat creșterea economică.

Societatea protestantă a demonstrat o creștere economică remarcabilă, arătându-și capacitatea impresionantă de progres.

3. Teoria inovației antreprenoriale

Joseph A. Schumpeter este inițiatorul teoriei inovației, care cuprinde ipoteze precum-

• Un antreprenor este condus de dorința înnăscută de a crea ceva propriu și se străduiește neobosit spre acest obiectiv.
• El dorește să se angajeze într-o nouă aventură interesantă.
• Bucurați-vă de fiorul de a cultiva idei noi, dobândind în același timp abilități valoroase în îndeplinirea unei game largi de sarcini.

Scopul principal al armelor este de a genera venituri, prin căutarea de noi materii prime și resurse, investiții în echipamente și tehnologie moderne, producând produse noi cu tehnici de producție eficiente, angajând muncitori capabili și, cel mai important, oferind satisfacție clienților.

4. Teoriile antreprenoriale psihologice

Această teorie postulează că creșterea antreprenorială are loc atunci când numeroși indivizi din societate au o aptitudine pentru antreprenoriat.

Pentru ca un individ să se dezvolte într-un lider de succes, trebuie să posede anumite trăsături: să aibă o viziune pentru viitor și să fie capabil să reziste puternic împotriva opoziției; posedă un impuls pentru succes.

Acestea pot fi atinse doar în timpul creșterii copilăriei - când cineva excelează în propriile obiective, este autosuficient și are o autoritate paternă minimă prezentă.

5. Teoria realizării înalte/Teoria motivației de realizare

Revoluționarul Need for Achievement Theory a fost propus pentru prima dată de McClelland, care postulează că aspirația de a atinge anumite repere și de a atinge noi culmi de măreție poate alimenta indivizii să devină antreprenori.

Această dorință pentru realizări înalte îi determină pe oameni să facă cea mai bună muncă și să lupte spre excelență în tot ceea ce fac. Pentru a avea succes, antreprenorii trebuie să posede imaginația și creativitatea de a gândi în afara cutiei, generând soluții inovatoare.

Insuflarea unui sentiment de realizare la o vârstă fragedă este esențială pentru a cultiva succesul ca antreprenor. David McClelland a identificat impulsul de a realiza drept unul dintre elementele cheie pentru dezvoltarea antreprenorială. El a propus organizarea de programe de formare inspirațională pentru a stimula creșterea antreprenorilor.

6. Teoria antreprenoriatului bazată pe resurse

Aceste teorii sugerează că antreprenorii au nevoie de resurse pentru a-și desfășura afacerile în mod eficient. Timpul, banii și forța de muncă sunt doar câteva dintre componentele cheie necesare pentru succes. Pentru a obține rezultate optime, aceste resurse trebuie utilizate împreună.

Fără resursele potrivite, orice efort poate deveni inutil. Accesul la capital este deosebit de crucial pentru antreprenorii care doresc să-și extindă afacerile.

Antreprenorii sunt adesea considerați a fi muncitori și plini de resurse, dar v-ați oprit vreodată să vă gândiți la resursele necesare pentru succes? Accesul la informație, educație și leadership au o importanță vitală pentru antreprenori.

Dobândirea acestor resurse valoroase se poate dovedi dificilă uneori, motiv pentru care cei din afaceri trebuie să se străduiască atât cu sârguință, cât și cu inteligență.

7. Teoria retragerii statutului

Everet Hegen a avansat teoria Recover The Withdrawal of Status, sugerând că creativitatea în rândul secțiunilor dezavantajate dintr-o societate este un motor esențial pentru antreprenoriat.

El crede cu fermitate că, atunci când o anumită comunitate se află în mijlocul unei crize de reputație, va face eforturi extraordinare pentru a-și restabili reputația.

Prin urmare, nenumărați antreprenori ies din deconectarea acestor grupuri. Se poate susține că această lipsă de statură este un element esențial pentru formarea și înflorirea identității lor, precum și pentru promovarea calităților antreprenoriale.

După cum a menționat Hagen, retragerea statutului sau a reputației este o consecință a acestor condiții.

• Când un grup stimat este îndepărtat violent din casa sa de către o altă facțiune.
• Când grupul dominant își schimbă viziunea asupra celor de sub ei în statutul social.
• De îndată ce un colectiv se instalează într-o comunitate necunoscută, va lua adesea măsuri creative pentru a-și recupera statutul și prestigiul. Aceste eforturi pot genera noi oportunități de afaceri, ducând la înflorirea activităților antreprenoriale.

8. Teoria antreprenoriatului antropologic

Antropologii investighează oamenii, cultura și obiceiurile lor ca creatori și produse ale culturii. Conform teoriei antropologice, pentru o inițiere de succes a unei aventuri, contextele sociale și culturale trebuie evaluate cu atenție.

Acest concept se bazează pe modelul de antreprenoriat cultural, care presupune că cultura unui individ joacă un rol critic în nașterea oricărei noi întreprinderi. Valorile culturale îi pot determina pe antreprenori să gândească în mod inovator și să își asume riscuri calculate, rezultând în cele din urmă afaceri de succes.

9. Teoria culturală

BF Hauslin a sugerat conceptul de dezvoltare antreprenorială, care de atunci a fost larg acceptat în teorie și practică.

El consideră că dezvoltarea antreprenorială industrială este realizabilă doar într-o societate în care structurile sociale sunt stabile, oportunitățile de angajare abundă, iar indivizii au posibilitatea de a-și dezvolta spiritul întreprinzător.

El a elucidat că grupurile marginalizate cultural sunt esențiale pentru creșterea economică a oricărei națiuni, datorită capacității lor de adaptare creativă. Pe măsură ce se adaptează la diferite condiții și circumstanțe, acești indivizi se străduiesc spre inovare în comportamentul social, propulsând astfel o schimbare reală.

Mai mult, el a subliniat importanța cultivării caracteristicilor personale esențiale pentru succesul antreprenorial.

10. Teoria bazată pe oportunitati

Ca antreprenor, profitarea momentului este a doua natură. Tehnologia și inovațiile sociale creează noi oportunități de care trebuie profitate pentru a asigura succesul pe o piață dinamică.

Pe măsură ce preferințele evoluează datorită acestor schimbări, antreprenorii rămân abili, adaptându-se rapid și ajustându-se în consecință.

Ca antreprenor, este esențial să recunoaștem și să profităm de tendințele în schimbare ca oportunități de succes. Tehnologia a creat o platformă care facilitează inovația și permite antreprenorilor șansa de a-și extinde potențialul oferit de întreprinderi.

Acest concept sugerează că proprietarii de afaceri ar trebui să caute întotdeauna modalități inovatoare prin care să poată promova în continuare creșterea în cadrul întreprinderii lor.

11. O teorie comportamentală a antreprenoriatului

John Kunkel a propus ideea că progresul antreprenorial al unei societăți este determinat de obiectivele economice și aspirațiile sociale anterioare și actuale.

El crede că cheia succesului antreprenorial este cultivarea acestor patru tipuri de compoziții:

• Prin manipularea componentelor cheie ale cererii, este posibilă încurajarea indivizilor să adopte un comportament antreprenorial.
• Prin modificarea componentelor de bază ale cererii, putem modela comportamentul unui individ într-unul mai antreprenorial.
• Când vine vorba de concurență pe piața muncii, sunt luați în considerare mulți factori diferiți; de la tendințele forței de muncă și ale pieței la metode de producție, oportunități educaționale și expertiză – toate acestea pot face diferența.
• O varietate de elemente – inclusiv sursele de venit, practicile tradiționale și obiectivele vieții – sunt responsabile pentru modelarea compoziției muncii.

12. Teoria grupurilor antreprenoriale

Teoria lui Frank W. Young propune că dezvoltarea antreprenorială este realizabilă numai atunci când există comunități specializate și proactive.

Accesând cunoștințele și abilitățile din cadrul fiecărui grup, antreprenorii își pot extinde activitățile într-un ritm mult mai rapid decât dacă ar lucra singuri.

Pentru ca o comunitate să poată răspunde rapid și eficient, Young sugerează ca aceasta să fie organizată într-o structură de rețea, fiecare grup având acces la resurse diferite și capacitatea de a lucra împreună la proiecte. Acest lucru le permite antreprenorilor să acceseze rapid abilitățile, expertiza și contactele potrivite, ajutându-i să-și atingă obiectivele mai rapid.

Lucrând împreună ca parte a unui grup antreprenorial, Young consideră că antreprenorii pot beneficia unul de expertiza și experiența celuilalt și pot folosi resursele fiecăruia în avantajul lor. Acest lucru, la rândul său, poate duce la modele de afaceri mai de succes, o creștere mai rapidă și profituri mai bune pentru toți cei implicați.

Această teorie sugerează, de asemenea, în mod clar că, atunci când orice grup demografic dintr-o societate mai largă se confruntă cu un statut sau o poziție nefavorabilă, este obligat să adopte comportamente antreprenoriale.

13. Teoria valorii culturale

Dezvoltarea de către Kroken a teoriei valorii culturale evidențiază rolul critic al culturii, regulilor și acceptabilității sociale în cultivarea succesului antreprenorial.

În această teorie, Kroken sugerează că antreprenorii trebuie să fie conștienți de cultura lor și de valorile comunității înainte de a-și asuma orice risc. Înțelegând modelele de comportament și normele societale din localitatea lor, ei se pot pregăti mai bine pentru succes.

Kroken susține, de asemenea, că antreprenorii nu ar trebui să urmeze tendințele populare dacă nu se aliniază cu valorile lor fundamentale sau credințele religioase. În schimb, ei ar trebui să se străduiască să creeze ceva unic care să răspundă nevoilor lor specifice și să reflecte valorile care îi conduc.

În cele din urmă, Kroken sugerează că antreprenorii care au succes și care sunt bine respectați în culturile lor au șanse mai mari de a avea succes financiar pe termen lung. Ei vor avea șanse mai mari să iasă în evidență față de concurență, datorită ofertelor lor distincte de produse.

Cercetările efectuate de Kroken au descoperit că succesul și performanța unui antreprenor sunt puternic influențate de trei factori cheie:

• A fi antreprenor necesită un impuls puternic și pasiune pentru munca care vine odată cu el.
• Așteptările mari deținute de grupurile de acceptare cu privire la responsabilitățile antreprenorilor.
• Această teorie necesită îndeplinirea unor cerințe funcționale specifice pentru finalizarea cu succes.

Prin urmare, este evident că dezvoltarea antreprenorială joacă un rol important în mediu.

14. Teoria valorii socio-culturale

Stokes a prezentat conceptul de dezvoltare a antreprenoriatului; el a susținut că în perioadele de tranziție economică, valorile sociale și culturale au un impact neprețuit.

El consideră că factorii fiziologici contribuie semnificativ la creșterea economică prin promovarea antreprenoriatului.

]Gândirea mentală catalizează dezvoltarea antreprenorială, dar potențialul valorii colective Matrix este incontestabil în ceea ce privește atragerea mai multor antreprenori și promovarea expansiunii economice.

15. Teoria Dispoziției Antreprenoriale

TVS Rao a expus teoria dispoziției antreprenoriale a dezvoltării antreprenoriatului, care a devenit din ce în ce mai relevantă în mediul de afaceri competitiv de astăzi.

Curajul său de a-și asuma riscuri este lăudabil, iar o mentalitate antreprenorială este esențială pentru creșterea de succes a afacerii. În plus, pentru eforturile antreprenoriale, caracteristicile individuale și fizice, precum și factorii de orientare sunt incredibil de vitale.

Rao afirmă că dispoziția antreprenorială constă în încurajare puternică, loialitate în timp, surse individuale și colective, precum și climatul politic.

Aceste componente nu numai că hrănesc creșterea antreprenorială, dar stimulează și progresul industrial.

16. Procesul teoriei etapelor

Procesul lui Venkat Rao de teorie a etapei privind dezvoltarea antreprenoriatului cuprinde cinci etape distincte, care sunt după cum urmează:

A. Simulare: Această etapă are scopul de a cultiva un mediu propice antreprenorilor, punându-le la dispoziție numeroase simulări de exersat. Pentru a progresa în continuare, guvernul lansează diverse anunțuri de politică și planuri de dezvoltare specifice.

De asemenea, amplifică aceste inițiative prin publicitate largă, sprijină instituțiile formate pentru a ajuta la implementarea politicilor menționate, precum și organizează programe antreprenoriale pentru a maximiza beneficiile acestora. Aceste resurse neprețuite ajută la stimularea și promovarea antreprenoriatului.

b. Identificarea abilităților și capacităților antreprenoriale în societate: pentru a identifica antreprenori promițători, în prezent sunt adoptate sisteme sofisticate.

Cu aceste instrumente avansate în vigoare, potențialul oamenilor de afaceri aspiranți este evaluat cu precizie în mai multe industrii, astfel încât să poată fi direcționați către eforturi fructuoase.

c. Dezvoltarea și extinderea antreprenorilor: În acest moment, multe programe au fost create pentru a stimula creșterea antreprenorilor.

Acestea includ programe de orientare vocațională, cursuri de formare în management și formare tehnică care dotează indivizii cu abilitățile necesare pentru succes. În plus, numeroase politici și programe sunt concepute pentru creșterea activităților industriale.

d. Promovare: Pentru stimularea creșterii economice și promovarea antreprenoriatului, au fost create organizații centrale ale muncii, organizații la nivel de stat, entități de cercetare, laboratoare de testare și instituții de standardizare.

Aceste sisteme de suport sunt esențiale pentru avansarea operațiunilor de afaceri în stadiul actual. Aceste organizații se străduiesc să împuternicească antreprenorii, oferindu-le impulsul, ajutorul, facilitățile și sprijinul de care au nevoie.

e. Urmărire: În sfârșit, implementarea programelor și politicilor guvernamentale create pentru creșterea antreprenorială este monitorizată.

Acest lucru ajută la asigurarea faptului că inițiativele produc rezultate și ghidează antreprenorii în domeniile lor respective. De asemenea, permite colectarea feedback-ului, astfel încât noi teorii și idei pot fi dezvoltate pentru a le îmbunătăți și mai mult pe cele existente.

Orice probleme sau probleme legate de antreprenoriat sunt rapid identificate, abordate și rezolvate prin urmărire.

Rolurile teoriilor antreprenoriatului

Teoriile antreprenoriatului joacă un rol esențial în dezvoltarea economică. Abilitatea antreprenorială implică capacitatea de a identifica noi oportunități, de a crea produse și servicii inovatoare și de a răspunde eficient la cerințele pieței.

De asemenea, necesită o atitudine antreprenorială rațională, deschisă la minte și dispusă să-și asume riscuri. Această atitudine ajută la stimularea colaborării productive între indivizi sau grupuri, permițându-le să-și valorifice abilitățile și resursele pentru câștiguri economice.

În plus, teoriile antreprenoriatului pot sprijini promovarea grupurilor marginale din punct de vedere economic sau dezavantajate cultural. Înțelegând modul în care antreprenorii dezvoltă afaceri de succes, ideile servesc drept punte între grupurile antreprenoriale și alte sectoare economice.

Acest lucru ajută la asigurarea faptului că aceste grupuri nu sunt excluse de la participarea la economia mai largă. Prin înțelegerea teoriilor antreprenoriatului, grupurile marginale din punct de vedere economic sau dezavantajate cultural pot crea căi mai echitabile către stabilitatea financiară și prosperitatea economică.

În general, teoriile antreprenoriatului sunt esențiale pentru susținerea dezvoltării economice, pentru a permite capacitatea antreprenorială și pentru promovarea echității în economia globală. Acestea ajută la asigurarea faptului că toate părțile interesate au acces la resursele de care au nevoie pentru a reuși.

Aceste teorii joacă, de asemenea, un rol important în crearea unui viitor mai echitabil și mai durabil. Înțelegând teoriile antreprenoriatului, putem crea o economie care se bazează pe prosperitate și creștere partajată. Acest lucru este esențial pentru realizarea dezvoltării economice pentru toți membrii societății.

Concluzie

Teoriile antreprenoriatului ajută la explicarea de ce anumiți indivizi devin antreprenori de succes și de ce unele grupuri culturale sau marginale pot avea o rată mai mică de succes.

Inițiativele antreprenoriale necesită un anumit nivel de atitudine economică rațională, acces la resurse instituționale și o înțelegere a structurii cererii pentru a reuși. În plus, competența antreprenorială trebuie dezvoltată pentru a realiza eforturi de succes.

Teoriile antreprenoriatului oferă, de asemenea, o perspectivă asupra modelului de personalitate al societății pentru antreprenori și de ce unii au mai mult succes decât alții. Cu această înțelegere, este posibil să se recunoască disparitățile dintre indivizi și să se împuternicească pe cei care ar fi putut fi marginalizați sau dezavantajați de la obținerea succesului antreprenorial.

În cele din urmă, teoriile antreprenoriatului oferă un cadru pentru a înțelege mai bine factorii care influențează succesul în afaceri, precum și modul în care putem crea un mediu care să susțină și să încurajeze creșterea antreprenorială. Este vital să continuăm conversația în jurul acestor teorii pentru a promova un acces mai echitabil pentru toți membrii societății pentru a-și urma inițiativele antreprenoriale.

Ți-a plăcut această postare? Consultați aceste articole detaliate despre subiectul antreprenoriatului

Alternativ, consultați Academia Marketing91, care vă oferă acces la peste 10 cursuri de marketing și 100 de studii de caz.